Bună tuturor!!!

După cum am mai scris, încerc mereu, cum am ocazia, să profit de diamantele si rubinele primăverii, anotimp care m-a face mereu sa mă gândesc la PACE.
FIICA PRIMĂVERII 

Miros de-un verde înflorit 

Mă duce în glasul păcii

Aud șoapte, liniștit 

Stau in poalele măicii...

Primăvara îmi șoptește 

Cu un miros de lalele:

"Primăveri tot merg la rândul

Si eu tot mă trec cu ele"

Cristalină-i apa in boltă

Duce-un val de liliac

Un vânt mic, mai adie

Întrebându-mă ce mai fac.

Într-o ceață purpurie 

Se ivește o făptură

Tainică, nevinovată

Pășește lingă cimpie

Iarba abia înverzita 

Ii face curte în ceață

Îngerul tot pașeste 

Cu atâta divinitate in față.

Mirosea câte o floare

Expresie serioasă si visătoare

Ochi albaștri conturați

Gene lungi umbrite

Trăsături de o Zina mitologică

Cu sclipiri felurite.

Îmbrăcată in alb fin

Părea o vedenie fermecată

Sarea ca o raza de soare

Ființă binecuvântată.

Prin o transparență deosebita

Făptura plecă

Plăpândă si fericită

Se ridică si zbură..

Mi-am deschis ochii misterios

Mă întreb ce a fost...

Cu magia ei 

Cu fermecări în nume

Fiica primăverii 

A pășit in lume.

 Mulțumesc pentru atenție.