Şi cîte lucruri sincere şi binecuvântate au făcut pentru noi! Bunicile noastre care, la fel că şi mamei, îi datorăm foarte mult! Unele,nu sunt răsplătite în modul care trebuie, nu îi este oferită dragostea necesară pentru bătrîneţea să, dar doar unele! Poezia această este scrisă de mine pentru toate bunicile care au dat mult, dar au primit puţin de la nepoţi, în sensul spiritual! Pentru acele care îşi au nepoţii şi copii departe, indiferenţi pentru munca ei !  

                                               Bunica 

                                                               Şi aşteaptă , tot aşteaptă 

La uşa ,neliniştită

Şi speră ,tot speră

Că de rău va fi păzită !

Şi aşteaptă la fereastră

Poate vor veni la buna

Şi vor petrece din nou anul

Împreună întodeauna!

Aşteaptă la uşa că o vecină

Singură , o bătrînă !

Şi bradu împodobeşte an de an !

Fără lîngă ea , vre un golan!

Să-i deschidă uşa şi să strige:

-Bunica , afară iară ninge !

Hai să facem o baba de zăpadă 

De departe toţi s-o vadă !

Dar decind nimeni nu mai vine

Odraslele-s plecate în ţări străine.

Copii de Crăciun , doar o sună

Şi-i doresc o zi bună!

Plînge şi pune sub brăduţ 

Multe dulciuri şi-un căluţ !

Că să vină acei dragi 

Împreună cu mulţi magi !

Lumina vieţii ei se termina
Dar ea totuşi crede că odorii o să vină !